Circarii cu musca pe freză

Dacă Ronaldo nu s-ar fi accidentat, Portugalia n-ar fi câștigat Campionatul European.
Destul de tonți, francezii ăștia. Nu știau că, tamponându-l zdravăn, îl vor face pe Ronaldo erou și vor pierde și meciul. Totul a făcut parte dintr-un scenariu bine gândit. Ronaldo a ieșit și a intrat, s-a lamentat, a plâns precum un cunoscut scriitor când termină un roman și s-a lăsat cărat pe targă, ca Adrian Năstase după ce-și trăsese un glonț în canapea. Tot uitându-se după el și făcându-și procese de conștiință ( ca toți europenii, de!), adversarii au căzut într-o stare de toropeală din care nu i-a mai trezit decât golul lui Eder, în minutul 109. Era prea târziu, fiindcă francezii se pregăteau deja să meargă la culcare. Las la o parte faptul că portarul Lloris a fost serios zdruncinat cu un minut înainte, la o lovitură liberă dictată de arbitru împotriva cocoșilor, la un henț făcut de...portughezi. Dorind să organizeze cel mai prost Campionat European din istorie, oficialii au folosit arbitri nevăzători. Păcat că atacantul Eder n-a pus mâna pe minge în careul advers, că obținea precis un penalty!
Marile echipe au dispărut, dar câteva au avut un joc frumos : Croația, Italia, Spania, Islanda, Țara Galilor. Nu m-așteptam să câștige vreuna dintre ele, fiindcă de multă vreme nu triumfă cei mai buni ( vezi și Liga Campionilor, unde oficiază tot niște arbitri orbi!), ci șireții, șmecherii care știu să seducă destinul. În condițiile date, mă așteptam să învingă Germania. Dar ți-ai găsit! Au făcut francezii ce-au făcut și i-au păcălit pe nemți așa, ca la poker. Tot cu ajutorul unor arbitri care văd numai într-o direcție. În fine, era de așteptat ca portughezii să le facă gazdelor aceeași figură, cu o lovitură mișelească, un as de treflă scos din chiloți, după ce arbitrul îl ajutase pe portarul Lloris să-și zdrobească oasele în mod gratuit.
A fost cel mai straniu și mai slab Campionat European pe care l-am văzut : o selecție a valorilor inversată. Parcă totul s-ar fi desfășurat dinspre finală către început. Nu vreau să spun că România-Franța a fost adevărata finală, dar ce meciuri au oferit Croația, Italia și Islanda!  Pe măsură ce se încheiau confruntările, rămâneau echipe din ce în ce mai jalnice, dacă se poate spune așa.
În logica de mai sus, normal ar fi fost să se impună cea mai urâtă echipă a turneului.
Și așa s-a întâmplat.

Jocurile mecanice și loteria penalty-urilor

Finala Campionatului European de Fotbal s-a jucat între Germania și Italia.
E fotbalul tacticienilor, al arhitecților, al șahiștilor.
Rapiditate, forță, execuții. Disputele s-au transformat în violente jocuri mecanice. Fiecare jucător știe dinainte de a primi mingea ce va face cu aceasta și evaluează instantaneu toate posibilitățile. Sunt niște supersportivi îndopați cu vitamine. Pierde meciul cine face o mică greșeală. Când mă gândesc la vremurile când ai noștri înaintau agale, cu mingea la picior, nefiind atacați de nimeni până în careul advers, mă apucă o ciudată nostalgie. Atunci se juca oarecum la voia întâmplării și se miza pe valoarea marilor atacanți. Acum întâmplarea e gândită și simulată prin strategia tragerii la sorți. Cum e posibil să cadă toate echipele mari pe o parte a tabloului, exact cum s-a întâmplat și în Liga Campionilor?
Și dacă va câștiga Portugalia lui Ronaldo?
Oricum, Germania e greu de bătut.
Am ținut cu Gareth Bale, cu Islanda și cu Belgia.
Dar acum nu mai are nicio importanță.
Ar trebui ca meciurile terminate la egalitate, după expirarea timpului regulamentar de joc, să fie rejucate.
Pentru onoarea fotbalului.
Pentru a câștiga cel mai bun.

Tot Spania !

Până la finala din seara asta, îmi venea să definesc echipa Spaniei ca pe un stup de albinuţe care au suferit brusc o mutaţie genetică şi şi-au pierdut acele şi veninul.
Dar cât m-am înşelat ! Chiar fără David Villa şi Carlos Pujol, ibericii au fost letali pentru o Italie pe care n-am mai văzut-o niciodată, în ultimii ani, jucând atât de bine ca acum. Dacă spaniolilor le-ar fi ieşit tot ce au încercat, am fi avut un scor astronomic. Oricum, arbitrul portughez a jucat pe faţă de partea italienilor. Poate numai în campionatul nostru mai găsim asemenea cretini care nu ştiu deloc regulile după care se joacă fotbalul. Dacă meciul ar fi fost pe muche de cuţit, catastrofa aia de portughez ar fi stricat spectacolul.
Mă bucur şi pentru Torres care şi-a revenit aproape în totalitate. Iar imaginea atacantului alături de copiii săi este una dintre cele mai emoţionante de la acest Campionat European de Fotbal.