Visez să mă fac gunoier în Spania

Învins in afară,
Evul Mediu s-a retras în chiliile
roşii şi albe ale sângelui meu.
                     Nichita Stănescu, A patra elegie
         În Evul Mediu, cine nu voia să moară de foame se făcea bandit.
         Haiducii noştri, despre care am învăţat atâtea lucruri frumoase, erau în realitate hoţi sângeroşi, cu acte în regulă, singura diferenţă dintre ei şi ceilalţi reprezentanţi ai breslei fiind anvergura acţiunilor pe care le întreprindeau. 
         Cea mai rentabilă formă de banditism este azi politica. Chiar şi ţucălarul unui cetăţean sus-pus o duce mai bine decât cel care trage la jug, precum boul pe brazdă. Alternanţa la putere înseamnă doar schimbarea celor cărora le vine rândul la furat. Cam ca în Dropia lui Ştefan Bănulescu, dar acolo personajele şterpeleau iarbă, în timp ce acum reprezentanţii boborului manglesc tot ce mişcă, dar mai dihai banii celor care i-au ales.
       Banditismul este legal şi recomndabil în sânul partidelor politice, devenite grupuri infracţionale. Cel mai mare bandit este statul. În instituţiile importante - şcoli, spitale, poliţie -, oamenii nu mai sunt plătiţi aproape deloc, dar sunt jefuiţi ca la drumul mare, prin impozite sau prin cotizaţii aberante, inventate în folosul unora.  Toată lumea îi cere ceva pălmaşului de pe tarlaua democraţiei, dar nimeni nu-i oferă nici măcar speranţa că va mai fi în viaţă până mâine.
       Banditismul din învăţământ şi din sănătate este ilegal. Poate fi tolerat sau nu, în funcţie de proptelele politice ale celui care calcă strâmb. Într-o cultură a şpăgii, România a devenit ţara paraziţilor prosperi şi a mâinilor întinse. Hoţia şi nesimţirea au devenit valori morale esenţiale şi prilej de fală pentru noii haiduci. E ruşinos să nu ai de unde să ciordeşti ceva, să afişezi bună-creştere sau să-ţi asculţi cu atenţie partenerul de dialog. Nimeni nu mai ştie să-şi recunoască greşelile sau să-şi ceară scuze. Respectul este incompatibil cu condiţia grobianului. Asistăm la  o reîntoarcere a vremurilor lui Pazvantoglu. O învăţătoare a fost prinsă în fundul gol, toată lumea a văzut scena, dar femeia spune că avea haine groase pe ea, dar noi nu le-am văzut din cauza prostiei. Şi era, până ieri, o formatoare de caractere !
      Nu e război, cum spunea onorabilul Solomon Marcus, ci o bătaie cu zoaie între mahalagii.
      Aş vrea să râd, dar nu pot. 
      Voi încerca să-mi schimb meseria.
      O să mă interesez dacă spaniolii mai au nevoie de gunoieri.
      

Tot Spania !

Până la finala din seara asta, îmi venea să definesc echipa Spaniei ca pe un stup de albinuţe care au suferit brusc o mutaţie genetică şi şi-au pierdut acele şi veninul.
Dar cât m-am înşelat ! Chiar fără David Villa şi Carlos Pujol, ibericii au fost letali pentru o Italie pe care n-am mai văzut-o niciodată, în ultimii ani, jucând atât de bine ca acum. Dacă spaniolilor le-ar fi ieşit tot ce au încercat, am fi avut un scor astronomic. Oricum, arbitrul portughez a jucat pe faţă de partea italienilor. Poate numai în campionatul nostru mai găsim asemenea cretini care nu ştiu deloc regulile după care se joacă fotbalul. Dacă meciul ar fi fost pe muche de cuţit, catastrofa aia de portughez ar fi stricat spectacolul.
Mă bucur şi pentru Torres care şi-a revenit aproape în totalitate. Iar imaginea atacantului alături de copiii săi este una dintre cele mai emoţionante de la acest Campionat European de Fotbal.

Spania nu are un vârf de meserie

Spania nu are un vârf de meserie competitiv, iar vreo trei jucători ai echipei sunt în plus. De aceea n-o văd bine în finală, indiferent cu cine va juca. Iniesta şi ceilalţi au ratat nepermis de mult, din situaţii foarte favorabile, şi s-au calificat cu şansă.
Să nu uit : Cristiano Ronaldo e un jucător foarte bun, strălucitor pe alocuri, dar simulările şi cerşetoria sa îmi spun că are un caracter deficitar.
Dacă lucrurile merg normal, Germania ar trebui să câştige trofeul. Dar ce mai este normal în ziua de azi ?

Toţi mercenarii regelui

Deazamăgitor acest Campionat European de Fotbal !
Franţa, care părea în formă, a fost bătută măr de Suedia, iar aceasta din urmă fusese învinsă de Ucraina !
Spania n-are nerv în joc şi nu dispune de un vârf de atac eficient. Torres e în continuare umbra marelui atacant care era.
De mai mulţi ani, Anglia a prezentat în competiţii o echipă dezmembrată, lipsită de omogenitate şi de jucători decisivi. Acum pare într-o revenire promiţătoare. Gerard - slăbiciunea mea ! - şi Rooney sunt sportivi de clasă mondială.
Italia joacă practic, ca de obicei, şi ne putem aştepta pe viitor la orice rezultat.
Germania pare o echipă frumoasă, într-adevăr. Îi lipseşte însă ceea ce germanii nu au avut niciodată : artisticul. Parcă văd că va merge ceas până în finală, unde se va împiedica inexplicabil.
Dar cea mai mare deziluzie a fost de departe Olanda ! Uitându-mă la meciul batavilor cu portughezii, mi-a părut rău că îmi pierd timpul, uitându-mă la televizor. Marii lor jucători sunt obosiţi, neinspiraţi, lipsiţi de motivaţie. Liber de orice marcaj, Ronaldo a făcut o cursă  fără niciun obstacol, s-a oprit, a întors mingea în timp ce un fundaş aluneca pe gazonul umed şi a înscris simplu, spre entuziasmul comentatorilor, care nu mai conteneau cu odele la adresa spilcuitului fotbalistt. Golurile fabuloase au fost înscrise de alţii, dar ce contează ? Unii îl vor neapărat pe Ronaldo la cota lui Messi. Acum mi-am dar seama şi ce mă deranjează la portughez. E foarte bine antrenat, într-adevăr, are mai multă forţă decât Messi, dar e rigid, efectuează mereu aceleaşi floricele şi scheme, pătrunzând pe benzile laterale, pe când argentinianul e mereu creativ, spontan, imprevizibil, dând şi pase uluitoare. Mă mir din nou de ce sunt comparaţi cei doi. Sunt tipuri diferite de jucători, iar valoric , unul este cu mult peste celălalt. Orice specialist poate argumenta ideea aceasta mai bine decât mine.
Pe scurt despre această competiţie : regele e gol, iar mercenarii săi au obosit.

P.S. Nu-mi place la Ronaldo nici răfuiala sa constantă cu spectatorii şi fanfaronada pe care o afişează după fiecare gol. Parcă ar fi român ! Dar nici Mutu, de exemplu, nu era atât de nesimţit.
Văzând reacţiile pătimaşe ale unora, simt nevoia să fac o precizare. Agreez anumite lucruri în ceea ce îl priveşte pe  Ronaldo. E un băiat drăguţ şi are calităţi deosebite - rapiditate, forţă şi o eleganţă specifică -, dar eu nu îl admir în calitate de balerin, ci în aceea de fotbalist. Urmăresc mişcarea mingii, nu nu cât de sexy e sportivul.